What are we talking about?

Imi este oarecum greu sa fac o ierarhie a prietenilor mei, si de fapt cine poate sa faca asta? Ma apuca insa uneori dorinta de a realiza faptele asa cum sunt ele si nu pot pentru ca pur si simplu nu am mintea necesara pentru asta. Eu de exemplu mai degraba as spune ca un caiet cu coperta galbena este un covor zburator galben din lumea piticilor decat sa recunosc ca este pur si simplu un caiet cu o coperta galbena. Defapt cred ca mi-e greu sa ma chinui sa raman copil si nu stiu cat de bine este asta. In fact who cares? Does anyone care? Caus’ I personally don’t :):) Well…asta a fost scurtul post in care sunt serios pentru ca de obicei nu ma apuca prea des…anyway as vrea sa stiu ce intelegeti voi prin sfere de fericire? Have you ever felt “sfere de fericire”? Comment

Prison Break…si plictiseala Weekend-ului…

Iata ca iar a venit weekend-ul si iarasi viata isi continua cursul ca de obicei. Ca sa mai ies din plictiseala m-am apucat si eu sa ma uit la Prison Break…hmz…da…trebuie sa recunosc ca e bunutz serialul. Am o lene profunda sa scriu…o lene mai mult decat profunda asa ca inchei prin a va spune ca…suspansul continua…episodul 6 nu apare weekendul asta :D

Stelutza,ultima banca de la geam.

De maine incepe o saptamana ca toate celelalte plina de ore de chimie…de matematica…de fizica… Dar trecand peste aceste lucruri sfinte (despre care nu se cuvine sa vorbim decat intr-un cadru organizat) ajungem la un subiect mai interesant numit “ultima banca de la geam”!!

Da! Acea banca este banca in care stau si banca care e alaturi de mine…De ce vreau sa tratez acest subiect? Pai!? Nu e evident? Banca mea e banca fara de care nu ar mai fi nimic: nu as mai avea unde sa pun ghiozdanul, nu as mai avea unde sa-mi pun caietele, nu as mai putea sa scriu,nu as mai putea sa copii…intr-un cuvant : nu as mai avea ce face la scoala!! Vedeti acum cat de importanta este acea placa de lemn pusa pe un support de metal?
Cand am ceva de tinut minte tot acolo scriu si asa nu uit niciodata (ei…nu chiar niciodata…). Cand cineva vrea sa imi lase ceva si eu nu sunt in clasa unde lasa oare? Pe banca!! Ei bine, va puteti da seama ca acea banca este mai mult decat utila si practica, este ca o parte din suflet, un lucru pe care nu-l voi uita niciodata (VRAJEALA!!). Uneori se supara pe mine si ori incepe sa se miste ca sa nu mai pot scrie ori scartaie infernal. In astfel de momente o iau cu frumosul si ii spun ca e cea mai buna banca din lume, ca o iubesc enorm si ca nu as putea sa scriu pe alta banca; asa se inmoaie si ma lasa sa imi continui activitatea scolara.(VRAJEALA 2!!!)
O cheama Stelutza si are trei ani (de cand o cunosc). Un nume ciudat pentru o banca ,veti spune, fara sa stiti insa ca eu, la inceputul anului am gasit o steluta desenata pe marginea bancii. Da! Mica si desnata cu un marker permanent, statea acolo nestingherita o steluta (LAME!!).
Nu, nu mai stiu ce sa mai spun pentru ca mi-e frica ca nu cititi cu prea mare atentie si nu pot sa suport nepasarea mai ales cand e in legatura cu Stelutza mea. Asa ca va las dragi cititori impreuna cu cafeaua cu fursecuri pe care o aveti in fata dar sa nu uitati ca undeva, intr-o sala de clasa exista o banca pe care se afla desenata o stelutza…

P.S: Textul de mai sus este fictiv (sau nu…)!! Orice asemanare cu realitatea este pur si simplu intamplatoare (sau nu…)!! In timpul scrierii nici o banca sau steluta nu a fost ranita sau chinuita!!

Romania si “Revizorul” de Gogol

       Teatrul de Comedie din Bucuresti ne-a facut o surpriza anul acesta, prezentandu-se la Festivalul de Teatru de la Galati cu piesa “Revizorul” de Gogol. Trebuie sa recunosc ca spre rusinea mea, titlul nu-mi spunea mare lucru si nu m-am dus in sala de spectacol cu mintea prea deschisa…dar ca de obicei asteptarile mi-au fost muuult depasite.

George Mihaita si Stefan Banica Jr. impreuna cu multi alti actori talentati ne-au mai aratat inca odata ca fuga dupa bani nu e un lucru nou in societatea noastra ci “e cea mai veche meserie” . Piesa asta m-a facut sa ma simt roman mai mult ca oricand pentru ca a fost intr-adevar impanzita cu un spirit autohton, probabil universal. E oarecum trist sa vezi o sala intreaga razand la prostia unui grup de oameni izvorata din iubirea pentru bani dar spre final…replica lui Anton Antonovici (George Mihaita) este memorabilia: “Si voi de ce radeti?…Radeti de voi insiva!!!!”. Da, noi toti radem la fapte care se intampla in viata reala dar nu avem taria de caracter sa le observam.

La final, am plecat de la teatru oarecum ingandurat dar m-am trezit din visare cand am ajuns acasa si m-a pus mama sa invat la matematica. Se putea un sfarsit mai bun de seara? Niciodata!!! Asa e la romani…

Cereale Viva, Lola si Alte Aiureli

    DA!!! Mananc cereale viva pentru ca sunt bune, ieftine si multe!! (mai mult ieftine si multe decat bune dar…WHO GIVES A DAMN!!?) Mananc cereale viva pentru ca mi-e foame…desi nu stiu ce relevanta are foamea mea, avand in vedere ca odata la jumatate de ora mi se face foame…

A inceput o noua saptamana de scoala cu o super-bomba-lucrare la fizica si cu alte surprize de ordin chimic si etimologic(prietenii stiu de ce). Viata din pacate sau din fericire merge inainte si gandurile mele se indreapta neincetat spre minunata mea Lola…sa o salvez?sa nu o salvez? Cui ii pasa de Lola? Stiu ca lui John ar trebui sa-i pese dar…oare nu ramane roman pana la capat? Ei, asta veti vedea voi in episodul sase…

Astept in continuare propuneri de scenarii, comentarii, injuraturi si cereri in casatorie pe mailul meu. buh-byeeee

Cu stima, Eu

Episodul 5

  John implineste 17 ani dar nu este chiar aniversarea pe care si-o doreste. Mai multe nu va spun.Intrati in sectiunea “Viata Romaneasca” pentru a viziona ultimul episod. Astept mailuri cu sugestii reclamatii si comentarii.

Balul Bobocilor 2007 sau “Cum sa faci baie de transpiratie”

      Oricat de inestetic ar putea parea titlul acestui post…dupa parerea mea reprezinta adevarul gol golut!! Balul Bobocilor de anul acesta a fost organizat de mirobolantul nostru liceu in Clubul ONE. Tot respectul cuvenit pentru acest club dar de ce nu mi-a placut? PENTRU CA CAPACITATEA LUI NU E DE 3000 DE PERSOANE. Ei bine…da…asteptarile mele au fost date peste cap de multitudinea de persoane care se frecau una de alta…si nu din dorinte hormonale ci din nevoia de a-si gasi un loc. Concurentii la Miss si Mister nu i-am putut observa desigur pentru ca nu ma pricep la escaladat persoanele asa cum au facut unii din cei prezenti…la un moment dat parea un joc tampit de “fara varf!!!”. Am plecat desigur dupa vreo 30 de minute de sauna continua si am preferat sa merg intr-o cafenea cu cativa prieteni.

Nu e imposibil ca pe unii dintre cei care citesc acest blog fie ei amatori de cluburi, fie amatori de baluri…sa ii supere acest post dar DRAGII MEI? Se numeste club acela in care mergi ca sa calci lumea in picioare? Se numeste muzica house aceea pe care o asculti inconjurat de 1500 de oameni care nu au unde sa respire? Gardienii, pregatiti cu bastoane si sprayuri paralizante…ce spray-uri tata ca daca dadea un puff de spray lesina toata lumea la cat de putin aer era. The world is coming to an end…si cel mai mult ma “afecteaza” faptul ca tot mai multi pusti si pustoaice agreeaza acest tip de “party” multi-popular.

Din “pacate” pentru mine nu am mai apucat sa stau sa il vad pe marele Dj Vali Brabulescu (daca a auzit cineva de el sa-mi scuze ignoranta) , asta dup ace in clasa a 9-a (acum 2 ani ) la Balul Bobocilor a fost adus Catalin Arabu care “si-a filmat un videoclip cu cei din club”. Fratilor…lumea asta se duce de rapa si noi nici nu ne dam seama. Inca odata imi cer scuze daca am suparat pe cineva cu acest text dar gusturile nu se discuta si mie acest bal mi-a lasat un gust mai mult decat amar.

Cu promisiunea ca Episodul 5 iese weekend-ul asta (pentru ca nu mai plec la Iasi..sper) va salut si va respect.

hutzu

Juramant de BLOGGER

       Am inceput, defapt incep prin acest post sa ma denumesc si eu “BLOGGER”. Pana acum o saptamana as fi zis ca e o denumire pompoasa dar defapt e…denumirea omului care are un blog. Ai blog, esti BLOGGER. Nu ma gandeam ca o sa devina oarecum addictive aceasta preocupare “intelectuala” si la inceput ma gandeam la Blogul Meu ca la Site-ul Serialului meu…dar acum…parca e altceva. Bineinteles ca menirea lui principala va fi tot promovarea pseudo-serialului meu dar printre episoade poate va mai spun si cate ceva despre mine.

Dupa cum citam din “Filantropica” in episodul 2…”Viata e complicata si are multe aspecte”. Ei bine…chiar asa e. Duc o viata de elev de liceu care se chinuie sa treaca la mate, chimie si alte obiecte din categoria “SFANT”, imi place sa fac teatru si cu asta imi ocup timpul cel mai mult (asta daca nu stau pe mess sau ma uit la filme de comedie) si in rest…ca toti ceilalti. Am momente in care urla hormonii in mine pentru ca am 16 ani si…e normal, am momente in care imi vine s sparg capete pentru ca am 16 ani si…e normal, am momente in care imi vine sa stau degeaba toata viata pentru ca…am 16 ani si e normal.

Apropo de filme de comedie, aseara m-am uitat la Down To Earth, o comedie interesanta cu Chris Rock in rolul Principal. E destul de interesant, dupa parerea mea ca cei mai mari actori de comedie sunt negri…adica…admit ca mai exista si un Steve Martin si un Robin Williams dar majoritatea celor care fac stand-up sau care joaca in general in filme de comedie sunt negri. Si totusi…actorul meu preferat e Robin Williams. Are atata naturalete in jocul actoricesc incat ma intreb daca e actorul Robin Williams sau chiar e personajul pe care il interpreteaza. Stiu…stiu dragii mei ca pe multi dintre voi va plictisesc…dar cineva m-a sfatuit sa scriu…asa ca scriu. Acum va las caci ma duc in lumea mea (e mica da’ macar acolo ma cunoaste toata lumea)…in traducere libera va zic ca ma duc sa dorm pentru ca maine ma asteapta o alta zi chimica,matematica si alte materii transformate deja in adjective ce imi descriu “minunatiile” care ma asteapta. (ati inteles ceva din ultima parte?)

NOAPTE BUNA DRAGII MOSULUI!!!

Greu cu Greu dar mai Greu fara Greu

         Greu dom’le greu!!! Cuvintele astea sunt rostite de romani atat de des incat nici nu mai stii ce sa crezi.Tu care esti numit atat de pompos “Viitorul Tarii” ce sa mai zici? Ce sa mai faci? Cum sa te mai scuzi?Cum sa te mai fofilezi? Greu dom’le greu!!! Asta am sa incerc si eu sa fac acum in postul asta…sa ma scuz… DIN NOU…ca nu am scos Episodul 5. Motive? Am o muuuuultime mai mult sau mai putin pretexte:
1.Vinerea asta au schimbat ai mei mobila la bucatarie (daa!! noutati in platoul de filmare) si toata casa a fost intoarsa pe dos.
… si 2.Nu mai am caseta la camera :)))))) (trebuie sa imi cumpar saptamana asta)
La un sfarsit de saptamana normal as fi spus : “nu am scos episodul dar vine saptamana viitoare”…ei bine nici saptamana viitoare nu prea vine pentru ca s-ar putea sa plec de vineri pana luni din oraselul asta mic si plictisitor ( YEEEY!! excursie la Iasi). Si asa, dragii mosului episodul 5 isi intarzie aparitia pe micile ecrane (imi place cum suna partea asta cu “micile ecrane”)
Cu multa stima si respect profesional,
Hutzulica-Fara-Frica

BRAVOBOY (din ciclul “lauda de sine nu miroase-a bine”)

Desi zicala mentionata in titlu este adanc inradacinata in creierasul meu minuscul tin sa mentionez…(FARA A MA LAUDA INSA!!!) ca Viata Romaneasca a fost mentionat (undeva intr-un coltisor mic) in revista BRAVO :)) Trebuie sa recunosc ca nu sunt cel mai infocat fan al acestui tip de revista dar “viata e complicata si are multe aspecte” asa ca ma mandresc cu ce am nu cu ce as vrea sa am :)) (acu’ de ce sa zic ca imi pare rau?) . In rest, despre episodul cinci ce sa va mai zic? Cred ca apare saptamana asta si…cam atat. Sanatate sa fie ca de mers…mergem inainte