Iata dragi elevi romani ca a venit si vremea tezelor!! Acele frumoase teste pline ochi cu subiecte la care te uiti ca vaca-n traista asa se numesc…TEZE. Dar ce frumos te simti cu stiloul in mana incercand sa calculezi un radical, o variabila, o matrice, cu picaturi de sudoare curgand usor pe frunte. Si ce sentiment minunat atunci cand profesorul de la catedra te prinde cu fitzuicile in mana si cu un zambet inconfundabil pe buze iti spune : “1, pentru copiat!”.
Saptamana asta am teza la matematica si deabia astept sa o vad pe doamna profesoara cum imi mai aminteste inca odata ca sunt paralel cu acest subiect si ca de asta democratia romaneasca merge bine pentru ca exista oameni ca mine in functii inalte (ce legatura o fi avand politica cu matematica, numai dansa stie). Lasati-ma pe mine insa, mai putin conteaza umila mea persoana insa ce ne facem dragilor cu tezele? Le dam ca de obicei si mergem inainte ca inapoi nu se poate…asta-i frumusetea scolii….vom avea ca sa ne amintim din anii de liceu si vom ajunge sa le zicem copiilor nostri: “Pe vremea mea, la scoala exista un loc special unde oamenii se ascundeau de profesori ca sa fumeze, pe vremea mea incercam ca fraierii sa copiem la teze si nu ne iesea, ne prindeau profesorii si ne puneau 1, pe vremea mea ieseam cu fetele in oras si plateau ele consumatia pentru ca eu nu aveam bani, pe vremea mea era bine fiule asa ca…ai grija de vremea ta. “
La final, o mica poezie de moment creata de mintea mea eminesciana:
E vremea tezelor frumoase
E vremea teoriei crase
E vremea ca noi toţi, elevii
Să ne întindem iaraşi nervii
E vremea să scriem ce ştim
Insă ideiile nu vin
Căci creierul nu ne ajută
O fi şi el, bolnav de gută …
comentarii recente